Povestea incepe asa. Va rog sa o cititi pana la capat, cu piele de gaina, cu youtube deschis, cu lacrimi in ochi, cu amintiri de la primul meci meci, cu tatal de mana si cu miros de gazon proaspat tuns.
O
SA
MERITE
FIECARE
RAND!
Cine a fost Ruud Gullit. Pardon. Cine cred eu ca a fost Ruud Gullit, prin ochii altora.
Fara cifre, date, goluri.
CV-ul il vedeti voi pe net, daca aveti chef, ok?
Deci.
“Oricand va exista riscul ca Pele, Maradona, Messi sau Ronaldo sa treaca neobservati, in timp ce isi beau cafeaua la Van Gogh pe strada Smardan. Pentru ca timpul schimba fizionomiile.
Dar a existat un singur Balon de Aur care a nascut o moda in frizeriile din toata lumea. Jucatorul de culoare iubit de toata lumea si sinonim cu spectacolul. Singurul care va fi cunoscut inca o jumatate de secol in Romania pentru ca ne-am intersectat cu el in seara in care el si Van Basten au schimbat fotbalul pentru totdeauna pe Camp nou din Barcelona. Prima seara din istorie cand si invinsii au considerat ca scorul corect a fost 4-0.
Daca nu stii ca a castigat Balonul de Aur, parca ai aflat ca a schimbat lumea cu Portocala Mecanica, poate ca cineva ti-a spus in fata blocului ca si-a facut parul ca Gullit si sigur ai aflat ca milioane de romani au ramas marcati pe viata in mai 1989 de cuplul Gullit – Van Basten. Si sigur sute de milioane de pamanteni stiu ca astia doi au facut din fotbal un joc si mai frumos. Cu ajutorul nostru ca sparring partneri in finala Cupei Camponilor.
Daca nu ai auzit de el nu e prea tarziu. Youtube iti arata de ce astazi fotbalul vorbeste despre goluri, bani, eficienta si showbizz ca despre aer. Ruud Gullit a desenat schema asta fiind contemporanul lui Maradona. Si invingatorul lui pe teren de 6 ori. La rand”.
Asta mi-a scris cineva care l-a vazut LIVE pe marele Gullit, cand l-am rugat intr-un sms sa-mi zica 2-3 randuri. Wow. W. O. W. Cred ca e cel mai frumos lucru pe care mi l-a scris cineva vreodata :) Am stat cu youtube-ul deschis, am ajuns la capatul internetului citind despre el. De doua ori am ajuns la capatul internetului. Intr-o seara.
Ce-am mai auzit despre "nebunul" olandez
Ruud Gullit. A jucat atacant, mijlocas, fundas. A vrut sa schimbe fotbalul din toate pozitiile. La propriu. Jucatorul nebun. A vrut un fotbal imposibil, total, care sa te ia de cap. A vrut spectacol. Atac total. Ca Olanda ’70. A vrut sexy football, cel mai frumos din lume in cel mai tare campionat. “Nu esti pentru lumea asta!” - i-au zis cand a parasit Premier League. Asta se intampla la Newcastle.
A fost certat cu Capello. Din cauza lui a si plecat de la Milan. S-a dus la Sampdoria. A jucat un an si a revenit, ca sa isi arate lui. Ca-i bun. Si a mai fost o faza legendara. De fapt, doua. Prima. Juca la Chelsea, patronului i-a placut atat de mult de el incat i-a zis ca TREBUIE sa fie antrenor. Si l-a pus pe banca.
Pauza la un meci de-al lui Chelsea. Echipa era condusa. El intra in vestiar. Nu tipa, nu urla, nu zice nimic. Jucatorii sunt socati. Gullit intra relaxat. Se pune pe scaun, ia un ziar, citeste cateva minute si iese din vestiar. “A fost cea mai buna motivatie din lume” au declarat incoerento-socati jucatorii la final. A! Au si castigat meciul! :)
Cum l-am cunoscut eu pe Gullit: “eu cu ochii mei” :)
Pe Gullit l-am cunoscut acum vreo 10 zile. Vorba lu’ Heineken: “Faceti cunostinta cu legendele!”. La MUZEU m-am cunoscut cu el, unde altundeva poti sa cunosti legendele, daca nu la muzeu? Ne-am facut un selfie si, intre el si Maldini, m-as fi asezat acolo jos, pe o canapea, ca la psiholog, si as fi rugat pe cineva sa imi povesteasca la infinit povestile cu jucatorii astia nebuni, imposibili, totali, care te fac sa o iei razna in peluza, de parca ei au inventat cuvantul: DEMENŢĂ!
Pe unii ii vad acum LIVE si ma bucur de ei. Despre altii aud din povesti. Ma enerveaza rau treaba asta cu “ce bine ca suntem contemporani cu Messi!” – citatul asta inventat de generatia mea, generatia #selfie. Pana la Messi, stati un pic, ca am o lista intreaga, incepand cu Hagi, Gullit, Dan Petrescu, Maradona, Pele.
Deci. Gullit. Gullit, legendele si muzeul. A, si selfie-ul!
Scuze, eu sunt Greta, nu m-am prezentat. Ihim, sunt fata, stiu toate glumele despre treaba asta, e in regula. Dar mai stiu si toate cantecele din peluzele pe care le iubesc, pneumoniile pe care le-am tras pe Batranul Giulesti, pe San Siro, pe la City sau mai stiu eu pe unde, asa ca e in regula, nu aud glumele. Nu le aud pentru ca se canta prea tare in peluza, in care nu conteaza daca ai parul asta beton (la Gullit ma refer), ai semne pe fata ca Ribery, esti mic de statura ca Messi, nebun ca Ibra sau iti dai foc la casa ca Balotelli.
Ce faci pe teren. Acolo se intampla magia. Ce se intampla in peluza. Acolo se canta magia.
Doua lumi in care avem loc toti.
Dar. Revenim.
Ne intoarcem in timp.
Sambata seara.
Finala Champions League.
Minunea Atletico si galactica Real.
Restaurant de gala pentru meci de gala, undeva in centrul Bucurestiului, la kilometrul zero. Stadio.
Bere open-your-world pentru ca, am zis mai sus, lumile se dechid si se intretaie in 90 de minute de magie. Plus prelungiri.
Pentru ca tehnologia #sharethesofa s-a intalnit cu istoria, pentru ca legendele s-au intalnit cu #selfies. Pentru ca open-your-world. Si, Doamne, CE LUME MAGICA am cunoscut, am trait sambata seara la finala!
E 21:00
Si Lucian Lipovan e la microfon.
Vine si anunta, inainte de toate: “Eu tin cu Real azi”. Unii aplauda, altii ii ureaza un "va-da-Diego-vreo-doua" :) Mai anunta ceva. Steeefaaaaan Iovaaaaaaaaan – care ia loc pe canapea.
Aplauze, aplauze, aplauze. Nici pe el nu l-am vazut jucand LIVE, dar il stiu de parca e Messi. E peste tot in amintirile noastre, ca toti avem un unchi, tata, bunic, vecin stelist. La un moment incepi sa crezi nu doar ca l-ai vazut alergand pe Camp Nou, ci ca ai fost acolo! Detalii.
E 21:30
Lumea e galagiasa. Cine bate. Stai sa vezi Ronaldo. Diego Costa. E titular, s-a terminat. Ciao, Iker, poate la anul La Decima. Un singur loc, o mie de lumi deschise in capul fiecaruia. Si pauza. Se rupe filmul. Rumoare. Stupoare. Magie. DEMENŢĂ. Pe usa intra… a… il recunosti… el e? A….aaa… seamana cu….parca el e… gata, sunt sigura! L-am vazut in muzeu saptamana trecuta la Milano!
E nebunie, e isterie, e haos in capul meu, mintea imi spune pe repeat: “Frate, nu o sa te creada nimeni! NIMENI!!!”. Salveza Lipovan situatia, LIVE la Sport.ro, anunta din toti plamanii: “Il avem printre noi, surpriza serii la Bucuresti, vedem meciul impreuna la #sharethesofa, Ruuuuuuuuuuuuud Gullllllllllliiiiiiiiiiiit!”
Innebunesc oamenii. Urale. Aplauze. Se scot telefoanele. Blituri. Camere. Iar sunt dezorientata. E mai rau ca la GOOOOOOL! E vulcan! E mai rau ca la “Aparaaaa Duckadaaaam” (desigur, din povesti am fost si acolo cu totii, noi astia tineri, generatia #selfie).
Revenim.
In Bucharest watching the final #sharethesofa for #heineken, https://t.co/qlKksQcMGx
— Ruud Gullit (@GullitR) May 24, 2014Gullit se asaza pe canapea si ne saluta, Bucuresti, bine v-am gasit, stiti voi. Pauza. “Eu tin cu Atletico in seara asta!”. Scurt.
Pentru
ca
despre
magia
asta
este
vorba
Iubesti ca un nebun, esti mai intai fanatic si apoi jucator. Asta face fotbalul din tine. Un NEBUN. Un, DEMENT, scuzati-ma! Doamne, si ce frumos e sa fii dement!
Incepe meciul.
Selfie-uri.
#sharethesofa in #bucharest, https://t.co/N7oUPT4Yhc
— Ruud Gullit (@GullitR) May 24, 2014Gullit se arunca de pe canapea. Isi pune mainile in cap. Sare intr-un picior. Face ca toti nebunii. Urla la GOOOOOOOOOOOL Atleltico: “Un rand de bere la toata lumea!”
Ratari. Intrari pe tibie. Alooooooooooo! Rosu. Gullit face mai rau ca Simeone.
Cut. Se mai face un anunt. Lipovan ia microfonul si il anunta pe Daaaaaaaaaaaaaaan Petrescuuuuuuuuuuuuu! Isterie generala! Care meci? Ca toti ochii sunt pe canapeaua cu legende: Petrescu – Gullit – Iovan.
Ca sa fie nebunie curata, s-au revazut chiar in ziua in care se implineau 25 de ani de la ultima finala de Cupa Campionilor jucata de romani, Steaua - Milan, in 1989. Fix! Fix! Fix!
Panica. Eu habar n-am cat mai e scorul. Panica la un moment dat. Repet. Nu ofsaid, nu fault, nu tipete. Panica. Petrescu e panicat, ne intreaba: “Undeeee e Ruuuuud?!?!?! N-a plecat, nu?!” Ruud i-a fost coleg si antrenor la Chelsea fundasului-golgeter al Romaniei. Se cunosc, prieteni vechi. Zambesc, ii raspund vreo 20 in cor, ca la securitate: “E pe aici, CUM sa plece?” Se linisteste Petrescu.
Se intorc toti pe canapea. Incepe iar nebunia la meciul de pe canapea. Se fluiera finalul la televizor. Prelungiri.
This I why we love football. Drama and joy, https://t.co/LkuF5B0Sgk
— Ruud Gullit (@GullitR) May 24, 2014Goluri. Varane se bate cu Simeone. I don’t care. Cine naiba se mai uita la meciul ala? Al nostru s-a jucat in 3 oameni, pe canapeaua lu’ Heineken.
Toata lumea e trista, chiar si aia care tin cu Real. Voiau si 11 metri. Si sa nu rateze nimeni niciodata. Ca sa tinem meciul asta pe repeat. Sa mai traim noaptea magica asta o data, si inca o data, si inca o data!
Gratulations to @realmadrid, https://t.co/iOEKFiRYQl
— Ruud Gullit (@GullitR) May 24, 2014Gata povestea. V-am zis ca e magica? V-am zis?
Si e based on a true player. Pardon. True story!
To be continued!
Cast:
Ruud Gullit, Dan Petrescu, Stefan Iovan
MC:
Lucian Lipovan
Genres:
Love, Footbal-Fiction, Magical
Country:
Romania
Release date:
24th May 2014
Company credits:
Heineken
Production co:
SPORT PRO TV
Quote:
“Meet the LEGENDS!”
Written by:
#selfie #crazy #generation