Reportaj din Romania paralela

Romii, viitorul uitat

Scroll

Romania. Anul 2013. Intr-o coliba incropita din nailon, noua suflete traiesc departe de orice urma de civilizatie, in mizerie si foame, intr-un loc in care nici iarba nu mai creste.

Ceva mai la deal se intalta o casa de pamant fara acoperis, cladita din cateva lemne, pamant si resturi de geam spart. Tatal se chinuie afara sa carpeasca cu nasturi un geam care sta sa cada. Asa arata tot satul, un sat in inima Maramuresului, la cativa kilometri de Targul Lapus. La singura cismea din sat, din care curge un fir subtire de apa, copii stau la coada. Sunt imbracati cu haine care acum mult timp au fost colorate. Acum toate sunt gri. Au culoarea pamantului.

Satul se numeste Ponorata Coroieni si aici traiesc peste 400 de suflete departe de lume, intr-o izolare totala, in conditii demne de alt mileniu.

Sunt tigani sau asa cum au aflat nu de multa vreme ca trebuie sa li se spuna, sunt romi. Traiesc intr-o saracie totala. Sociologi ii incadreaza la categoria "romi vizibili", oameni care ies in evidenta. Din pacate, ies in evidenta prin saracie, mizerie, analfabetism si izolare. Iar in acest situatie sunt peste 600 de mii de romi in toata tara. Sau poate mai multi, nimeni nu stie: statul e atat de preocupat de situatia lor incat nici macar nu stie daca sunt mii, sute de mii sau milioane. In 20-30 de ani ei vor fi populatia tanara a Romaniei, care ar trebui sa ne plateasca pensiile.

Nimeni nu stie in acest moment cati romi sunt in Romania.

  • In 2012, la recensamant 636 de mii de persoane s-au declarat romi
  • Dupa estimari neoficiale, numarul romilor se apropie de 3 milioane
  • Doar unul din zece romi a lucrat permanent in ultimii 2 ani
  • 80 la suta din tinerii romi cu varsta de 15-18 ani nu mai merg la scoala
  • 25 la suta din populatia roma nu stie sa scrie si sa citeasca
  • 10 la suta dintre tinerele rome au primul copil intre 12 si 15 ani
  • 48 la suta dintre tinerele rome au primul copil intre 16 si 18 ani

In 2009, o comisie prezidentiala atragea atentia asupra riscurilor care rezulta din aceasta situatie si a esecului programelor de incluziune sociala. Comisia ridica semne de intrebare la care pana acum nu exista raspuns: Cati dintre ei vor trai de "azi pe maine" si cati dintre ei vor fi inclusi in cresterea economica a Romaniei si sustinerea sistemului de pensii?

Gelu Duminica este rom si doctor in sociologie. El atrage atentia asurpa faptului ca, ignorandu-i pe romi, Romania isi ignora practic viitorul. „Populatia Romaniei va fi extrem de imbatranita in 2050. Varsta mediana va fi undeva la 52 de ani. Adica la 52 de ani esti cam la mijlocul populatiei iar populatia de etnie roma va reprezenta cea mai tanara populatie din interiorul populatiei romanesti per ansamblu.

„Romania isi asigura sinuciderea peste 30 de ani”

„Romania trebuie sa aleaga in momentul asta ce vrea sa faca cu romii” spune Gelu Duminica. „Daca ii considera un capital uman, care poate fi folosit in 2050 pentru bunastarea Romaniei, trebuie sa investeasca serios in educatie, incluziune pe piata muncii. Pentru ca in caz contrar, Romania nu isi va permite sa aiba un numar de pensionari foarte mare. Efectiv economia va ceda. O persoana angajata in momentul de fata sustine cam 1,3 persoane dependente. In 2050 va fi 1 la 3. Adica un angajat care sa sustina 3 persoane dependente. Asta ar insemna ca 90 la suta din ce produce cineva sa se duca pe taxe si impozite. Romania sta pe un capital uman in momentul de fata nefolosit si pe care nu are de gand sa il foloseasca, asigurandu-si sinuciderea peste 30 de ani.”

Romi locuri de munca

In satul maramuresean Ponorata se lasa noaptea. E toamna, e frig. Armando are doar 3 ani. Parintii il tin in pielea goala si pun pe foc orice le cade la indemana, chiar si jucariile si hainele vechi ale copilului. La cina nu au avut nimic. Doar cateva bucati de paine si mere padurete. Si asa se culca. Copii plang de foame pana adorm.

Aici e o lume a contrastelor in care lucrurile sunt intoarse pe dos, anapoda, o lume egoista, invatata sa supravietuiasca. In timp ce intr-o casa copii plang de foame, un pic mai incolo un vecin jupoaie o oaie. O duce in casa si o aseaza ca pe un mare trofeu pe fata de masa, in fata televizorului. Aceasta familie a fost plecata in Franta si mai are inca din banii primiti de la straini pentru a se intoarce acasa.

Toti romii din Ponorata au venit pe acest deal acum cativa ani. Inainte locuiau jos, in sat, dar la inceputul anilor 90, un rom a violat si omarat o romanca. Romanii s-au revoltat si le-au dat foc la case. Au trait prin paduri ani de zile pana s-au stabilit in cele din urma pe acest deal, departe de sat. Nu au acte pe teren, nu au acte pe colibele ridicate. Nu au nimic.

La inceputul anilor 90, 13 oameni au murit si 300 de case au fost incendiate in conflictele dintre romi si neromi in toata tara. De departe cel mai cunoscut a fost cel de la Hadareni. In 20 septembrie 1993, trei romi din acest sat au ucis un roman. Romanii i-au alergat pe romi pana cand acestia s-au refugiat intr-o casa. Au dat foc la casa. Unul dintre romi a murit in incendiu. Alti doi au incercat sa iasa si romanii i-au linsat pe ulita satului. In total, 18 case au fost incendiate.

In 2003, romii au castigat la Curtea Europeana a Drepturilor Omului daune de 500 de mii de euro de la statul roman si promisiunea ca li se vor reface casele. Guvernul Tariceanu a alocat 1,5 milioane de dolari pentru proiectul Hadareni. 6 case au fost reabilitate in 2007, de ochii lumii. Lucrarile, prost facute, s-au ridicat la 10 mii de dolari pentru fiecare casa. Banii au intrat in buzunarele celor care s-au ocupat de reconstructie. Statul roman s-a angajat in fata Curtii Europene sa faca la Hadareni o fabrica in care sa angajeze oameni, o gradinita care sa functioneze si pe timpul verii si multe altele.

Programul Hadareni a fost evaluat in toamna anului trecut de o echipa venita de la Bucuresti. Concluzia raportului: programul este un esec. Din 33 de masuri stabilite in 2006 doar 4 au fost indeplite in totalitate iar 17 masuri nu au fost indeplinite deloc. Erau masuri care ar fi trebuit sa ii faca pe romii de aici sa se inteleaga mai bine cu romanii. Si acum, dupa 20 de ani, conflictul dintre romani si romi mocneste, la Hadareni. Ce spune unul dintre autorii faptelor din 1993:

Inca din 2001 exista Agentia Nationala pentru Romi. O institutie care toaca in fiecare an milioane de lei pe bunuri, servicii si personal. Si mai putin pentru rezolvarea situatiei in care se gaseste o buna parte dintre romi. Ani la rand nu a existat o sedinta de guvern in care sa se dezbata problematica romilor iar directorul Agentiei nu a fost invitat niciodata la Palatul Victoria.

Si totusi, avem o strategie. Un document asumat de Guvernul romaniei: Strategia privind incluziunea cetatenilor romi. Zeci de pagini in care se arata masurile necesare pentru educarea si integrarea lor in societate si pe piata muncii. In 10 ani, nu s-a implementat nimic din ea. Gelu Duminica, unul dintre autorii strategiei, explica cum a fost scrisa intr-o singura noapte:

O speranta ar veni de la ONG-uri. Pe hartie exista foarte multe ONG-uri, care ar putea sa-i ajute pe romi din fonduri europene sau din donatii private, care ar trebui sa ii scoata pe romi din intuneric. Teoretic, au si facut-o, dar practic, rezultatele rareori se vad. De la UE au plecat spre romi un sfert de miliard de euro. Rezultatele sunt insa aproape de zero.

In satul Ponorata e opt dimineata si pentru copii e prima zi de gradinita. Din prin case si de printre balarii toata lumea se indreapta spre gradinita construita la ei in sat cu fonduri europene. Copii sunt preluati de voluntarii fundatiei Ovidiu Ro, infiintata de Leslie Hawke, mama celebrului actor Ethan Hawke. Copiii pasesc timizi in gradinita in timp ce parintii lor ii privesc curiosi si neincrezatori de pe la garduri. Unii au venit in picioarele goale. Primul lucru pe care il fac este sa se spele. Sunt timizi, speriati, multi nu stiu inca sa vorbeasca. Sunt trimisi de famile la gradinita pentru ca aici au o masa si pentru ca fundatia le da parintilor 50 lei pe luna pentru fiecare copil, cu conditia nu absenteze.

170 de euro pentru un copil pe an, atat costa acest program. Asta inseamna 50 de lei pe luna pentru parinti, in total 120 de euro pe an, 35 de euro pentru imbracaminte si 15 pentru rechizite. Acum, fundatia ar dori sa extinda programul la nivel national. Ar insemna putin peste 10 milioane de euro anual.

Maria Gheorghiu, directoare fundatiei, spune insa ca nu e suficient: „Cei mici stiu mai multe decat stiu parintii sau stiu cei de a treia si a patra. Nu e OK. Pentru ca riscam ca tot ce invata ei in primii ani de gradinita sa dispara in timp.” Dupa gradinita, ar trebuia ca acesti copii sa mearga si la scoala, liceu, facultate. Studiile arata insa ca doar 20 la suta dintre copii romi merg la liceu sau scoala profesionala. Asta inseamna ca 80 la suta din tinerii romi n-au nicio calificare, deci nicio speranta de a-si gasi un loc de munca bun.

Accesarea unui proiect nu e insa simpla. Gelu Duminica a accesat, de pilda, un milion de euro pentru un proiect. Rade acum cand isi aminteste prin ce a a trecut. „58,60,61 de dosare... si mai trebuie sa ducem cateva hartii acum. Vorbesc foarte serios. Asta e implementarea de proiect structural. Te duci la baie, are legatura cu proiectul, faci hartie. Daca nu faci hartie, neigibilitate.”

In schimb nimeni nu a verificat vreodata daca banii cheltuiti au schimbat ceva in comunitate sau daca investitia a avut vreun rost. De pilda, in comuna Popesti, Iasi, o localitate fara romi declarati la recensamant, primarul Neculai Mocanu a accesat 41 de mii de euro din fondurile destinate romilor pentru a construi o fabrica de bricheti de rumegus in care sa lucreze acestia. A cheltuit banii dar n-a facut nimic. Nu exista nici urma de fabrica Acum incearca sa convinga pe toata lumea ca afacerea a mers dar a fost distrusa dupa plecarea sa de fostul primar. Nici macar pe judecatori nu i-a convins: a fost condamnat la 4 de inchisoare cu suspendare pentru deturnare de fonduri.

La Alba Iulia vedem cum arata o vila achizitionata printr-un proiect pe fonduri europene. Proiectul s-a incheiat iar vila a ramas in proprietatea celui care a accesat fodul, Gruia Bumbu. A fost seful Agentiei Nationale pentru romi dupa care s-a specializat in accesarea fondurilor europene.

Multe ONG-uri organizeaza cursuri, dar de fapt, singurul castig de pe urma lor e ca oamenii sunt platiti pentru a le urma. Putini romi isi gasesc de munca dupa aceea in domeniul in care au fost scoliti.

Lungani
Crucea (comuna Lungani) a fost in 2010 cel mai sarac sat al Europei. Pentru ca o treime din locitori sunt romi, ONG-urile cer placute bilingve care ar trebui sa rezolve toate problemle localnicilor.

Strategia nationala pentru romi vorbeste despre 4 solutii pentru integrarea lor: educatie, sanatate, locuinte si locuri de munca. Dar, pentru a da vreun rezultat, toate aceste solutii trebuie aplicate in acelasi timp. Or asta nu s-a intamplat pana acum nicaieri. Pentru ca nu sunt bani, nu a existat nici vointa si nici interes.

Grajduri
In satul iesean Grajduri, multi romi au palate, dar pana si nepotii bulibasei chiulesc de la scoala. Nu exista nimeni cu 8 clase in Grajduri, asa ca nu se pot accesa proiecte cu bani europeni.

La Ponorata gradinita e gata. Copii se intorc la casele lor si la acelasi stil de viata. Din tot satul, doar un singur om este angajat si un singur om a reusit sa termine 8 clase. Traiesc pe acest deal, uitati si izolati. Majoritatea abandoneaza scoala pana in clasa a VII- a. Traiesc pe acest deal, uitati si izolati. Singurul sprijin vine de la stat care le da in fiecare luna bani, bani pentru care nu le cere nimic. Pentru ei guvernantii au tomuri intregi de strategii, dar nimeni nu se incumeta sa calce pe aici, sa le aplice, sa schimbe ceva. Si tot pentru ei s-au accesat si cheltuit milioane de euro. Aiurea si degeaba.

Aici natalitatea este in floare. Si in acesta situatie sunt sute de mii de oameni. Daca nu actioneaza acum, daca nu integreaza aceasta populatie, peste ani de zile Romania va avea o problema grava. O buna parte din populatie va fi asistata, analfabeta si fara nicio specializare. Cu totii ar trebui sa renuntam la prejudecati si sa incercam sa le acordam acestor oameni o saasa, sa le intindem o mana, sa-i tratam ca pe egali, sa-i ajutatam sa se integreze, sa isi schimbe viata. Pentru ca, dincolo de a fi romi, sunt romani, fac parte din viitorul acestei tari si intr-o buna zi ei ar putea sa ne plateasca pensiile.