Draga Teo,

Ma chinui sa scriu ceva despre tine de un an. Mai exact de la momentul in care mesajul de pe messenger "Teo, esti bine?" a ramas fara raspuns. Nu mi-a iesit nimic. Mi-a fost si jena sa scriu eu ceva despre drama asta cand nici nu-mi pot imagina suferinta familiei tale. Dar fratele tau iti scrie zilnic, parintii tai ne viziteaza regulat, ei sunt incredibil de puternici, asa ca am decis pana la urma sa scriu. Mai exact, sa-ti scriu tie direct. Doar asa mi-au iesit cuvintele.

Am reusit si pentru ca am o veste buna. Sunt convins ca de acolo de unde esti zambesti acum, cand auzi vestea, asa cum o faceai de fiecare data, la fiecare mica bucurie pe care o aveai. Acum e vorba, stiu sigur, de o mare bucurie. Stiu cat ai muncit si cat ti-ai dorit sa vezi terminat proiectul asta. Ai muncit un an pentru el. Ai ales dintre mii de poze, ai scris cele mai importante si, poate, intime idei ale tale, le-ai impartit pe pagini, le-ai facut grafica, ai decis coperta si i-ai pus un titlu. Mai aveai doar de tiparit cartea.

N-ai apucat. Te-ai oprit chiar la final pentru ca tineai enorm la noul album Goodbye To Gravity. Erai atat de fericita, era si lansarea ta practic. Ti-am promis ca vin la urmatorul concert dupa ce efectiv mi-ai spus in fiecare zi despre cat de buni sunt. Asa te-am cunoscut, perseverenta si vesela.

Ma bucur enorm ca toata lumea te poate cunoaste fix asa cum erai. Toata lumea poate afla cum gandeai, dupa nenumarate obstacole doborate, dupa prea multe operatii suferite, in toiul unor dureri regulate si unor interdictii nedrepte pe care le aveai. Cartea asta esti tu. Te simt in fiecare pagina, te vad in fiecare fotografie, te citesc in fiecare rand scris.

Titlul esti chiar tu. "Viata TE Obliga. Nu renunta nici in ruptul capului"

Chiar acum mi-a povestit mama ta ca stia despre proiectul tau secret si cat de mult iti doreai sa devina realitate. Da, tin minte si ei, cartea era proiectul secret, pe mama ai rugat-o sa nu-i spuna nici tatalui tau, sa fie o surpriza. Si pe noi ne-ai "amenintat" sa nu spunem nimanui pana nu era gata. Acum e gata. Gratie familiei tale, care si-a dorit enorm de mult sa apara cartea. Gratie mai multor prieteni si colegi de-ai tai care au ajutat cat a fost nevoie. Gratie Editurii Trei care a facut tot posibilul sa punem punct proiectului cu partea care ne lipsea din experienta. ProTV va avea grija ca albumul sa ajunga in mainile tuturor celor apropiati tie si nu numai. Le multumesc tuturor in numele tau, daca-mi permiti.

Dar inaintea tuturor iti multumesc tie ca ne-ai lasat mostenirea asta, ca ne-ai lasat fiecaruia o particica din tine. Am gasit prima postare din grupul secret "Cartea lu' Teo", spune "The best is yet to come". Poate suna ciudat in contextul povestilor dramatice legate de Colectiv. Dar chiar asta e magia volumului tau. E singurul care reuseste cumva sa vorbeasca, in marea de lacrimi din Colectiv, despre viata, speranta, lupta, incredere, invingatori, dragoste.

"Orice moment dureros e pentru a creste", ne spui pe una dintre pagini. Doamne, ce bine ar fi sa retinem macar atat! Sau "E trist pentru ca uneori trebuie sa murim putin ca sa invatam sa traim cu adevarat si sa invatam sa ne bucuram de viata". Nu pot sa citesc mai departe, nu cu voce tare, nu fara sa ma gandesc ca scriai asta cand nu te puteai bucura nici de o banala ciocolata sau o cafea...

Ne e dor de tine, Teo! Acum esti aproape de noi tot timpul, nu doar cand trecem pe langa biroul tau, cu pinguinii ramasi de-un an la locul lor

Cu drag,

Prietenii tai