atat au inghitit satele Romaniei din 2007, cand am intrat in Uniunea Europeana, si pana azi.
Banii au ajuns de multe ori in investitii nereusite sau in vilele unor primari care acum fac vizite prelungite la Parchet. Exista insa si comunitati pentru care banii europeni au fost un adevarat colac de salvare. Sate care in urma cu cativa ani aveau doar drumuri pline de glod viseaza acum sa isi faca Aqua Park. Oameni care pareau condamnati vesnic la saracie au devenit intreprinzatori de succes. Locuri uitate de lume au agentie de turism, iar in loc de bordeie se inalta adevarate palate.
Europa i-a primit cu bratele deschise pe harnicii oseni din Certeze. Le-a dat slujbe, dar i-a si obligat sa se adapteze. Acum au case, masini, haine si obiceiuri ca-n vest. Filosofia vrednicilor oseni e simpla. O explica unul dintre ei: „Noi nu facem calcule cu investit, muncim, facem banii si ii bagam aici si mergem inapoi si mai facem.”
In Certeze se inalta acum adevarate palate din banii agonisiti de oameni in Europa. Oamenii isi inalta casele pe un singur principiu de arhitectura: “Sa fie mai mare ca a vecinului”. Pe ulita comunei gasim case cu vitralii ca in bisericile ortodoxe, dar si cladiri cu fatade de sticla, precum in cartierele scumpe din Londra. Gasim gardul obisnuit de sat romanesc, dat cu un strat de grund verde si lasat asa. Il gasim insa si pe cel britanic, din fier forjat artistic, ca la Buckingham sau Windsor. Gasim basoreliefuri ca la Notre Dame si fatade pictate in culori vii. In case, copii dupa Leonardo da Vinci si el Greco. Artistul local, Vasilica, are doar 21 de ani si anul asta a pictat deja 3 Mona Lisa. Mai are de facut 8.
„Facem banii si ii bagam aici si mergem inapoi si mai facem”
Din pacate, proprietarii se bucura prea putin de ele: sunt plecati cam tot anul la munca in tarile din vestul Uniunii Europene. Batranii, ramasi acasa, pazesc palatele si se roaga sa vina mai repede luna august, cand li se intorc copiii si nepotii. Tinerii profita de cele cateva saptamani petrecute in patrie ca sa isi faca nuntile si botezurile: petreceri cu sute de invitati, care rivalizeaza ca fast cu palatele in care au loc.
Romanii care muncesc in strainate trag dupa ei si comunele de bastina. In Racsa, la cativa kilometri de Certeze, autoritatile au dat 1 milion de euro pentru a transforma caminul cultural in salon pentru nunti.
Daca in Tara Oasului oamenii aduc cu sacosa banii din Europa, la Andrieseni, in Moldova, banii sunt adusi cu „mapa”. Inainte de intrarea in UE in comuna de 4.000 de locuitori erau 300 de asistati social. Acum mai sunt doar 2. Mirajul fondurilor europene, spune primarul, i-a adus la munca ogorului si pe oamenii fara capatai, cei care traiau in comuna doar de pe urma ajutoarelor de la stat. 200 de localnici beneficiaza acum de pe urma fondurilor europene, asa ca nicio palma de pamant nu a ramas nelucrata. Si deoarece comuna merge bine, si primaria a avut bani de investit in scoala, in drumuri si in caminul cultural.
Cea care a spart gheata fondurilor europene insa fost farmacista. Nu stia cat consuma un tractor sau ce piese contine, avea un plan de afaceri clar: sa faca foarte mult cu bani foarte putini. Nu doar ca primul proiect i-a iesit bine, dar l-a facut si pe al doilea. La Andrieseni, pamantul s-a tranformat in aur.
La Sofronea, in Arad, primul care a adus Europa a fost Florin Deznan, un jurist care s-a transformat in fermier. In 2007 a ipotecat tot ce avea, a luat fonduri europene si a inaltat o ferma ultra moderna, care le-a dat de lucru oamenilor din Andrieseni. Cand a venit criza l-a batut gandul sa renunte: ca sa nu o faca, si-a tatuat pe brat „I will never give up”. Acum afacerea sa are o cifra de afaceri de milioane de euro si Florin se gandeste sa se extinda, tot cu bani europeni.
In Dobrogea, banii europeni au facut ca Gradina, una din cele mai noi comune ale Romaniei, sa isi merite numele. Marius Boroi si-a facut aici sere pentru rasaduri ecologice pe care le exporta apoi in toata tara. E suficient sa vezi doar o poza din solarele lui Marius ca sa ti se faca pofta de o salata. Nu i-a fost insa usor sa ajunga aici. A inceput ca marinar pe vas, insa curand si-a dat seama ca pamantul il atrage mai mult ca marea. S-a intors acasa si s-a inscris la facultatea de horticultura fara sa spuna nimanui. Cu banii stransi pe vas si cu fonduri de la UE si-a facut prima sera. Acum produce in fiecare an un milion de fire de rasaduri ecologice.
Marius i-a inspirat si pe consatenii sai. Fratii Ilie, care il stiu de mic, s-au gandit ca ar putea si ei sa faca acelasi lucru. Incurajati de Marius, s-au pus pe treaba. Acum se implinesc patru ani de cand au plantat prima rosie, in camp. Fratii au accesat apoi fonduri europene: 10 mii de euro. Din primul an si-au amortizat toata investitita. Iar apoi tot satul i-a urmat. Oriunde te uiti acum in Gradina, vezi un solar.
Banii europeni nu merg insa numai in recoltele de pe campiile Romaniei. La Dudestii Noi (Timis), oamenii au investit mai intai in civilizatie. Satui sa aiba un drum de noroi unde si in tractorul ramane innamolit, au pus un primar nou, cel mai tanar din tara. El a reusit sa ia de la UE peste 10 milioane de euro, bani nerambursabili. Secretul: a pus carul inaintea boilor, adica s-a axat mai intai pe utilitati, nu pe investitii inutile comunitatii
Iar infrastructura a generat investitii. Ming Chen a venit din China in Romania acum 20 de ani. A facut afaceri in toata tara, dar de stabilit s-a stabilit la Dudestii Noi, unde produce tigla metalica. In comuna exista insa o fabrica si mai mare, de mobila, facuta tot cu bani europeni. Somajul e infim iar populatia chiar a crescut, de la 2.400 la peste 3.000 de locuitori. De saracia de pe vremuri mai aminteste doar o expozitie de fotografii.
De unde odata era saracie si noroi, localnicii viseaza acum la noi proiecte. Cel mai ambitios e un Aqua Park, pentru care ar avea nevoie de 20 de milioane de euro, tot din fonduri europene, care sa atraga profit si locuri de munca in turism.
Si tot cu bani europeni, oamenii din Sancraiu, la 60 de kilometri de Cluj, au construit una din cele mai noi destinatii turistice din Romania. Cinci milioane de euro s-au cheltuit pentru infrastructura, amenajarea de pensiuni traditionale si promovare.
Curand, au aparut si rezultatele. Turisti din Ungaria, Italia, Franta sau Danemarca au ales deja micuta localitate drept destinatie de vacanta. Comuna cu 1.800 de locuitori arata acum la fel de bine ca pitorestile sate din Franta sau Elvetia, de exemplu. Sancraiu are propria agentie de turism iar ofertele localnicilor ajung la toate targurile din tara si din strainatate.
In 2007, comuna avea insa o cu totul alta fata. Se putea ajunge aici doar cu masina de teren. Notiunea de drum macar decent parea rupta dintr-un viitor indepartat. Nici vorba de trotuare, sistem de canalizare sau apa.
Din 2008, lucrurile au inceput sa se schimbe. Edilii au sesizat potentialul turistic al zonei si au inceput sa acceseze fonduri europene. Au obtinut din primul an 2.5 milioane de euro. In comuna, sunt acum 46 de pensiuni, o baza sportiva pentru competitii internationale, o scoala noua si un internat.
Daia Romana, un sat din Apuseni cu mai putin de 3.000 de suflete, a devenit un exemplu care ar putea intra in orice manual despre integrarea europeana. Economic vorbind, satul e la turatie maxima. Toate cele 3.300 de hectare de pamant arabil sunt cultivate. Doar doi oameni au cerut ajutor social la primarie. Explicatia: cei plecati in strainatate s-au intors si au investit tot ce au strans in afaceri de succes.
Localnicii au mers la munca in Europa inca din anii ’90 si s-au intors hotarati sa aplice si in satul lor ce au vazut acolo. „Tehnologia ne-a ajutat foarte mult, plecatul pe dincolo ne-a deschis un pic mintea", spune Simion Damian, care si-a facut o firma de confectii metalice asa cum a vazut in Spania.
„Plecatul pe dincolo ne-a deschis un pic mintea”
Altii si-au facut pensiuni, magazine sau ferme zootehnice, fie din fonduri europene, fie cu banii stransi prin propriile puteri, la munca in Vest. Partea buna e ca si autoritatile au inteles ca trebuie sa tina pasul cu oamenii. Au luat-o cu inceputul: camere de supraveghere, pentru ca nu cumva eforturile localnicilor sa fie in van. Urmatoarea etapa a fost construirea unui drum peste dealuri, pana la terenurile agricole, ca sa le usureze accesul in zona fermierilor.
Pana acum aproape 400 de sateni din Daia au luat drumul occidentului. Unii au ramas acolo, dar cei care s-au intors acasa au avut grija, sa schimbe directia pe care se indrepta localitatea. Acum, tuturor le e mai bine. Concluzia o trage unul din localnicii din Daia: "Multumim, sa traiasca toata lumea si sa ne fie mai bine. Multumim, Europa".