Amenintarile din ultima perioada ale Rusiei cu privire la o eventuala intrerupere a livrarilor de gaze catre Ucraina, din cauza datoriilor, a readus pe tapet dependenta unui intreg continent de resursele Moscovei si a determinat autoritatile de la Bruxelles sa inteteasca discutiile legate de sursele alternative de energie.
Vor reprezenta gazele de sist salvarea Europei fata de monopolul gigantului Gazprom? Ar putea acoperi importurile de gaz natural lichefiat din Statele Unite necesarul UE? Sunt Norvegia, Irak sau Qatar alternative viabile la gazele care vin de la Moscova? Sau va putea vreodata energia regenerabila sa o inlocuiasca total pe cea traditionala?
Sunt intrebari la care mai marii Europei au inceput sa caute raspunsuri mai febril ca pana acum, in contextul conflictului din Ucraina si a sanctiunilor economice internationale la adresa Rusiei, care ar putea avea efect de bumerang asupra Occidentului.
3 iunie, ultimatumul pe care Rusia l-a dat Ucrainei pentru plata datoriei care depaseste 2 miliarde de dolari a fost depasit cu bine, dupa ce Kievul a virat catre Gazprom aproape 800 de milioane de dolari. Urmatorul este 9 iunie, cand Moscova asteapta ca Ucraina sa-si plateasca datoria pe lunile aprilie si mai. In caz contrar, ameninta din nou cu oprirea livrarilor.
"Am vazut acest scenariu jucat de mai multe ori in ultimii ani, amenintari si reactii, si de fiecare data s-a gasit o solutie.”
Stuart Jones, director la Tradition Financial Services
Tensiunile dintre Rusia si Ucraina legate de problema gazelor sunt vechi si au mai avut ca punct culminant intreruperea livrarilor (in 2006 si 2009), dar anul acesta presiunile au ajuns la cote maxime, in contextul revoltelor violente de la Kiev si a alipirii Crimeei de catre Moscova.
Pe fondul acestor neintelegeri, Rusia a majorat pretul gazelor pentru Ucraina de doua ori, in interval de o saptamana, la inceputul lunii aprilie, prima data cu 44%, iar a doua oara cu 26%., astfel incat Kievul a ajuns sa plateasca aproape 500 de dolari pentru mia de metri cubi de gaze. Spre comparatie, media europeana se situeaza la circa 370-380 de dolari pentru 1.000 de metri cubi.
Dependenta intregii Europe de gazele rusesti a fost si principalul motiv pentru care sanctiunile economice ale blocului comunitar la adresa Rusiei, dupa implicarea Moscovei in criza din Ucraina si anexarea Crimeei, au intarziat sa apara sau au fost mai indulgente fata de cele impuse de SUA, sustin diplomatii.
Rusia livreaza 30% din gazele naturale pe care le consuma tarile Uniunii Europene, potrivit unui document de siguranta energetica, citat de Bloomberg, iar cele 28 de state membre au putine variante alternative de alimentare, fara o explozie a preturilor.
Astfel, 12 dintre statele membre primesc mai mult de 50% din gazele necesare din Rusia, dintre care patru – Lituania, Estonia, Finlanda si Letonia, depind aproape in totalitate de Gazprom, potrivit datelor Eurogas.
Dar in ciuda declaratiilor dure si a amenintarilor de ambele parti, analistii economici sustin ca Rusia, la randul ei, nu si-ar permite sa piarda miliardele de dolari care intra in economie de pe urma exporturilor de gaze catre Europa.
Moscova se chinuie sa stabilizeze o economie de 2 trilioane de dolari, lovita dramatic de iesirile masive de capital, de deprecierea rublei cu mai mult de 4% in acest an si de instabilitatea de pe pietele financiare, cauzate de implicarea in conflictul din Ucraina.
Potrivit estimarilor companiei de consultanta HIS, escaladarea conflictului cu Ucraina ar putea costa Rusia 115 miliarde de dolari in 2015, respectiv peste 3% din PIB, iar FMI anticipeaza ca economia va intra in recesiune in acest an.
"Am vazut acest scenariu jucat de mai multe ori in ultimii ani, amenintari si reactii, si de fiecare data s-a gasit o solutie. De aceasta data ar putea fi diferit din cauza implicarii militare si politice ridicate in regiune", a spus Stuart Jones, director la Tradition Financial Services in Londra.
Europa poate rezista timp de 90 de zile la intreruperea livrarilor de gaze care tranziteaza Ucraina, daca exista un nivel rezonabil al stocurilor, cooperare intre statele membre si flux normal al gazelor rusesti pe alte rute, considera compania de consultanta Poeyry.
In contextul jocului de-a soarecele cu pisica dintre Rusia si Ucraina, autoritatile de la Bruxelles au inceput sa caute alternative care, pe termen lung, ar duce la reducerea dependentei Europei fata de Rusia. Extinderea depozitelor, contructia de noi conducte, dezvoltarea surselor de energie regenerabila, eficientizarea sistemului energetic sunt cateva propuneri luate in calcul, care ar putea desprinde Europa de Rusia, pana in 2020.
INFOGRAFIC INTERACTIV: Cat de dependenta e Europa de gazul rusesc
Dar si la acest capitol Europa este divizata. In timp ce un grup de tari din centrul si estul continentului, condus de Polonia, sustine ca aceasta criza demonstreaza ca Europa trebuie sa investeasca mai mult in resursele energetice nationale, cum ar fi carbunele sau gazele de sist, statele dezvoltate din vestul continentului, intre care Germania si Danemarca, sustin mai degraba reducerea emisiilor de carbon si dezvoltarea masiva a resurselor regenerabile.
Printre alternativele de aprovizionare cu gaze pe care le iau in calcul autoritatile europene se numara gazele din Norvegia, Algeria sau Marea Britanie, la preturi mai mari insa, construirea de conducte prin care sa fie transportate gazele din Iraq si Marea Caspica, dar si cresterea importurilor de gaz natural lichefiat din Qatar si SUA.
Polonia, pe de alta parte, care are o istorie indelungata de tensiuni cu Rusia pe tema gazelor, a investit intr-un terminal de de gaze lichefiate, pentru a-si reduce dependenta de Moscova, iar Lituania, tara care depinde 100% de Rusia, vrea sa-i urmeze exemplul. Dar investitia intr-o astfel de infrastructura, care sa aduca gazele lichefiate din Qatar si SUA este costisitoare, ceea ce a nemultumit o parte dintre statele UE.
Germania, cea mai mare economie a Europei si cel mai mare partener comercial al Rusiei, sustine energia regenerabila si eficienta energetica, in conformitate cu strategia UE. Statele Unite, pe de alta parte, care beneficiaza de cresterea productiei de gaze datorita exploatarii zacamintelor de sist, poate contribui cu livrari de gaze, a declarat presedintele american Barack Obama, in timpul unei vizite la Bruxelles, in luna martie.
Exporturile americane de gaz natural lichefiat nu vor avea loc inainte de 2015-2016 insa, considera Anas F. Alhajji, economist sef la compania NGP Energy Capital Management. In opinia sa, infrastructura necesara pentru achizitia gazelor lichefiate din SUA va majora preturile in Europa, astfel ca cea mai ieftina solutie ar fi exploatarea zacamintelor de sist si utilizarea conductelor pentru transportul gazelor.
SUA au devenit in ultimii ani cel mai mare producator de gaze naturale la nivel mondial datorita exploatarii la scara larga a depozitelor de sist si altor progrese in zona tehnologiilor de extractie si prelucrare.
Cresterea accesului Europei la resursele SUA ar reduce posibilitatea ca Rusia sa utilizeze energia ca pe o arma, considera analistii si grupurile de lobby care sustin relaxarea restrictiilor asupra exportului. Producatorii din SUA considera ca situatia tensionata din Ucraina reprezinta un motiv in plus pentru grabirea avizarii permiselor de export de gaz natural lichefiat solicitate guvernului american.
"Nu vreau sa ma gandesc ca acesta ar fi inceputul unui nou Razboi Rece. Sanctiunile economice pot afecta economia rusa, economia europeana si cea globala. Nimeni nu doreste astfel de efecte."
Vladimir Putin, presedintele Rusiei
Pentru a exporta gaz natural lichefiat (GNL) catre tari care nu au acord de liber schimb cu SUA, precum statele UE, companiile americane au nevoie de permisiunea Departamentului pentru Energie si de avize de mediu si de siguranta din partea Comisiei Federale de Reglementare in domeniul Energiei.
Administratia Barack Obama si Uniunea Europeana lucreaza la un acord de liber schimb, insa discutiile sunt in etapele preliminare, iar negociatorii nu anticipeaza sa ajunga la o intelegere pana la sfarsitul acestui an. SUA nu are acorduri de liber schimb nici cu Ucraina sau Rusia.
Specialisti in domeniu, citati de Bloomberg, sustin, insa, ca livrarile de gaz natural lichefiat (GNL) din Statele Unite nu vor putea inlocui importurile conventionale ale Europei din Rusia, intrucat cantitatea va fi insuficienta, iar companiile exportatoare vor cauta sa vanda in Asia, unde preturile sunt mai mari. Exporturile de GNL din SUA, programate sa inceapa din 2016, nu vor compensa o eventuala scadere, in contextul crizei din Ucraina, a importurilor din Rusia, care asigura circa 30% din consumul Europei, a declarat Jean Abiteboul, presedintele Cheniere Supply & Marketing, care detine in SUA unul dintre putinele terminale avizate pentru export de autoritatile americane.
"Nu poti inlocui gazele rusesti cu GNL, mai ales doar cu GNL din SUA. Situataia va forta probabil oamenii sa se gandeasca mai atent la diversificarea aprovizionarii, la securitatea livrarilor si nu doar la pret si ar putea, de asemenea, sa dea o sansa suplimentara importurilor de GNL in Europa, inclusiv celor din SUA", a declarat Abiteboul la o conferinta organizata la Amsterdam.
"Europa poate face unele lucruri, dar nu cred ca exporturile din SUA sau importurile de GNL de pe piata globala reprezinta o solutie pentru Europa. Daca Europa are nevoie de GNL, are infrastructura si optiunea de a atrage gaz de pe alte piete. Problema este ca gazul de pe alte piete este mai scump decat cel rusesc", este de parere si Andrew Walker, seful pentru strategia GNL la BG Group.
Gazul rusesc acopera peste 80% din consum in cazul a 10 state europene, printre care Bulgaria, Serbia si Republica Moldova, in timp ce Romania se numara printre cele mai putin dependente tari din regiune, alaturi de Marea Britanie sau Franta.
Anul trecut, aproximativ 20% din consumul de gaze al Romaniei a fost acoperit prin importuri din Rusia, restul fiind asigurat din productia interna. Pentru Serbia, Bulgaria, Cehia, Finlanda si Belarus, importurile din Rusia asigura in intregime sau aproape in totalitate necesarul de gaze naturale, potrivit datelor Gazprom si Morgan Stanley, citate de The Guardian.
In Republica Moldova si Lituania, gazul rusesc acopera aproximativ 90% din consum, iar Polonia si Slovacia depind in proportie de 80% de importuri. Rusia asigura peste 40% din necesarul de gaze naturale al Germaniei, Ucrainei, Turciei, Austriei, Greciei si Estoniei, potrivit datelor citate.
La polul opus, Belgia nu utilizeaza deloc gaze rusesti, in timp ce in Olanda si Elvetia importurile din Rusia acopera pana la 10% din necesitati. Marea Britanie, Romania si Franta figureaza cu procentaje de aproximativ 20%, in timp ce in Italia dependenta de gazul rusesc reprezinta aproape 30% din consum.
Ministrul delegat pentru Energie, Razvan Nicolescu, declara recent ca Romania are posibilitatea ca in a doua jumatate a anului 2019 sa produca mai multa energie si gaze decat consuma, intrand astfel in randul primelor trei tari europene din acest punct de vedere.
"Avem potential real ca in a doua jumatate a lui 2019 Romania sa produca mai multa energie si gaze decat sa consume, presupunand ca nivelul consumului de gaz va ramane la fel. Avem sansa sa intram, probabil alaturi de Danemarca, in randul tarilor europene care produc mai multa energie decat consuma", a spus Nicolescu, citat de Mediafax. Productia interna a statelor europene (terawatti/ora)"Avem potential real ca in a doua jumatate a lui 2019 Romania sa produca mai multa energie si gaze decat consuma.”
Razvan Nicolescu, ministrul delegat pentru Energie
Ministrul a afirmat ca spera ca in octombrie, chiar daca este un termen ambitios, Departamentul pentru Energie sa prezinte public un prim draft al noii strategii energetice, la care lucreaza 25 de oameni din sectorul energetic. Totodata, Nicolescu a aratat ca este clar ca in domeniul energiei regenerabile Romania a progresat prea mult, intr-un timp prea scurt, iar de acum inainte este nevoie de o dezvoltare prudenta. Potrivit datelor INS, resursele de energie primara au scazut anul trecut cu 9,2% fata de 2012, la 30,95 milioane tone echivalent petrol (tep), iar cele de energie electrica s-au redus cu 3,2%, la 58,94 miliarde KWh.
Daca Europa gaseste metode alternative la gazele rusesti, Moscova a gasit deja alta piata de desfacere. Luna trecuta, Rusia si China au ajuns la o intelegere in ceea ce priveste exportul de gaze printr-o conducta care sa lege cele doua tari, pregatind terenul pentru vanzari de mii de miliarde de dolari in urmatoarele trei decenii.
Acordul, semnat dupa mai bine de 10 ani de negocieri, va permite gigantului de stat Gazprom sa dezvolte regiunea gazifera din estul Siberiei, care era prea departe de pietele europene.„Daca luam in considerare ceea ce este mai rau, gazele care nu vor fi livrate in Europa pot fi trimise in China."
Dmitri Medvedev, premierul Rusiei
Astfel, Rusia va livra 38 de miliarde de metri cubi de gaze anual, timp de 30 de ani, ajungand astfel 1.140 de miliarde de metri cubi, in cele trei decenii acoperite de contract.
Acordul pe termen lung prevede ca Gazprom sa inceapa sa livreze din 2018. Detaliile intelegerii, inclusiv pretul si participarea Chinei in unele proiecte din Rusia, au fost discutate mai mult de zece ani.
Europa este in continuare cea mai mare piata a Gazprom, cu peste 160 de miliarde de metri cubi anul trecut, insa Rusia foloseste toate oportunitatile pentru a-si diversifica livrarile de gaze si pentru a-si creste prezenta in Asia. China a consumat anul trecut circa 170 de miliarde de metri cubi de gaz, iar pana in 2020 volumul este estimat sa urce la 420 de miliarde de metri cubi pe an.
Premierul rus Dmitri Medvedev a admis, de altfel, posibilitatea unei reorientari catre China a exporturilor de gaze naturale rusesti care nu vor mai merge in Europa. "Avem suficiente rezerve, suficiente gaze naturale pentru a efectua livrari si in est si in vest. Dar daca luam in considerare ceea ce este mai rau, in mod pur teoretic, gazele care nu vor fi livrate in Europa pot fi trimise in China", a declarat Medvedev intr-un interviu pentru Bloomberg.