Sandra Izbasa s-a nascut in primul an de libertate al Romaniei. 18 iunie 1990. Bucuresti. A testat tenisul, scrima si handbalul, dar n-au dat-o pe spate. La 4 ani (exact!), s-a prins ca voia sa invete toate cuvintele alea de mai sus si s-a dus la gimnastica la CSS Steaua. In 2002 deja era in lotul national.
Si au inceput sa curga medaliile. Le insiram acum sau mai tarziu? Hai mai tarziu, ca e pacat sa nu va mai povestesc de Sandra, nu gimnasta, nu campioana, ci fetita cu puteri miraculoase.
“La 4 ani mama mi-a spus: asta e serviciul tau, practica-l cu seriozitate si drag atat timp cat simti nevoia si poti! Unii incep sa lucreze la 21 de ani. Eu la 4 ani m-am angajat!”
Prima gimnasta care a adus tango-ul in gimnastica.
V-am zis ca e magica, nu?
Ok. Trebuie sa cautam alt adjectiv pentru treaba asta.
Voi ati vazut-o la sol?
2012. Londra.
LA ATERIZAREEEEE STAAAAAAAAAI!
Au trecut doi ani de cand ne-a sarit inima in piept de nici acum nu stim daca mai bate la acelasi ritm normal sau a ramas de tot defecta. C-altfel ce explicatie ar fi pentru pulsul asta care o ia la fuga cand ii auzim numele si acum. Pe repeat, as putea revedea exercitiul ala zile intregi pe repeat, ca pe o melodie de care te indragostesti si o asculti pana iti doresti sa faci Alzheimer, ca sa uiti ca ai auzit de ea si sa o iei de la capat. Din nou si din nou. Sa o pui alarma la telefon, ringtone, sa asculti aplauzele si imnul Romaniei cand se inalta steagul. Cu imaginea Sandrei in cap.
PE REPEEAAAAAT STAAAAAAAI! :)
Romania, permite-ne sa iti raportam!
Cautam impreuna cu Sandra urmatoarea campioana olimpica!
Tara-tara, vrem campioane!
Sigur o cunosti!
Ii sclipesc ochii cand aude de tsukahara simpla echer si yurcenko cu 1-2 suruburi.
Sau 3, 4, 9, 20! Cate vrem noi, de fapt, ca d-aia avem fetitele astea cu puteri magice!