2004-2014:
zece ani in care, ne place sau nu, Romania a fost condusa de Traian Basescu. Zece ani marcati de criza economica, dar mai ales de crize politice. Zece ani in care Traian Basescu si aliatii sau adversarii sai au pendulat intre drama si comedie. Lupta intre actorii politici a trecut deseori pe al doilea plan, mascata de momente antologice, de la pataniile cu suvita si pana la clipul cu pisoiasul.
Inca dinainte de a ajunge la putere, Traian Basescu era celebru pentru suvita cu care isi masca lipsa podoabei capilare. Despicata in patru de toata opinia publica, suvita a fost folosita de Felix Tataru, seful de campanie al lui Basescu, ca vector de imagine - dupa ce o serie de studii foarte serioase au aratat ca-l umanizeaza pe politician.
La inceput de mandat, insa, suvita a picat in dizgratie dupa ce l-a facut pe Basescu tinta ironiilor atunci cand vantul i-a ciufulit-o in timpul unei vizite oficiale in Marea Britanie. Dupa ce incidentul s-a repetat si la Berlin, sub ochii uluiti ai presedintelui Germaniei, Basescu a renuntat la suvita care risca sa dea peste cap tot protocolul diplomatic. La sfarsitul lunii martie a anului 2005, presedintele s-a intors tuns din Irak, unde se intalnise cu militarii contingentului romanesc iar suvita a devenit istorie.
Daca suvita a fost sacrificata opiniei publice, in schimb Traian Basescu nu a renuntat niciodata la rasul sau caracteristic. Descris drept molipsitor de fostul sau coleg de Guvern Ion Caramitru, faimosul “hahait” prezidential a fost criticat si parodiat, mai ales cand presedintele l-a folosit ca raspuns la chestiune politice importante – de pilda, atunci cand i s-a cerut o pozitie referitor la o posibila unire intre Romania si Moldova.
Dupa zece ani la Cotroceni, Traian Basescu a lasat in urma si multe expresii memorabile. Campania electorala de la prezidentialele din 2004 a inceput sub semnul lui “Draga Stolo”, rostit printre lacrimi de Basescu, noul candidat al Opozitiei, la anuntul ca Theodor Stolojan, fostul candidat, se retrage din cursa pentru Cotroceni. Doar o zi mai tarziu a urmat celebrul “Ne vedem la tepe, in Piata Victoriei!”, adresat adversarilor din PSD. Iar apoi, in timpul marii dezbateri intre candidati, Basescu a intrat din nou in memoria colectiva, atunci cand l-a intrebat retoric pe contracandidatul sau, Adrian Nastase, “Ce blestem o fi pe poporul asta de a ajuns pana la urma sa aleaga intre doi fosti comunisti?”. Analistii sustin ca acesta a fost momentul decisiv al confruntarii si ca sinceritatea, reala sau falsa, a lui Basescu, a inclinat balanta alegerilor.
Si tot in perioada campaniei electorale, viitorul presedinte a lansat formula care avea sa caracterizeze evolutiile sale politice in ambele mandate. „Vreau sa fiu un presedinte-jucator, nu un presedinte spectator”, declara pe atunci Basescu, nebanuind ca in urmatorul deceniu adversarii politici vor folosi expresia „presedinte-jucator” impotriva sa in nenumarate randuri, inclusiv pentru a-i cere demisia.
Primul mandat a inceput sub semnul unei alte expresii faimoase, „solutia imorala”. In 2004, proaspat venit la putere, Traian Basescu anunta ca a acceptat cooptarea PC la guvernare, desi conservatorii fusesera pana atunci aliatii PSD. O solutie pentru formarea majoritatii parlamentare, pe care Basescu a calificat-o drept „imorala”, si asa i-a ramas numele, de-a lungul peregrinarilor politice ale PC, la fel cum si seful conservatorilor a ramas cu porecla data de presedinte, „Felix motanul”.
In 2005, intr-un cadru privat, Basescu si-a explicat optiunile de politica externa lansand o alta sintagma memorabila: Marele Licurici. Intrebat de ce-i prefera pe americani Uniunii Europene, presedintele a explicat ca prefera un licurici mai mare unora mai mici, in cadrul unei glume cu conotatii sexuale. Gluma a fost uitata, dar expresia a ramas, asa ca pentru romani Statele Unite nu mai sunt Unchiul Sam, ci Marele Licurici.
Astfel de expresii memorabile l-au facut pe Basescu la inceput un favorit al presei. Idila nu a durat insa prea mult si dupa ce a intrat in colimatorul jurnalistilor, Basescu a trecut la atacuri tot mai dure, initial personal, la adresa unor ziaristi, iar apoi impotriva intregii bresle. In 2008, a denuntat dictatura „tonomatelor” si a „mogulilor”, doi termeni care de atunci au intrat in uzul curent.
Tot un moment spontan si memorabil i-a adus lui Basescu victoria si in 2009, in confruntarea televizata cu Mircea Geoana dinaintea turului II. Dupa o serie de discutii de rutina, Basescu l-a atacat brusc pe contracandidatul sau, vorbind de legaturile acestuia cu Sorin Ovidiu Vantu. Cand Geoana a raspuns ca nu ii place Vantu, Basescu l-a intrebat „Nici azi-noapte nu v-a placut intalnirea cu domnul Vantu?” O aluzie la o informatie proaspat aparuta in presa, care a derutat pana si echipa de campanie a lui Geoana si i-a asigurat lui Basescu o noua victorie.
Pe langa momentele de glorie, cei 10 ani de presedintie au fost marcati insa si de doua exiluri fortate de la Cotroceni. In primavara lui 2007, dupa ce cu cateva luni inainte Basescu sarbatorise, in culmea gloriei, „Revelionul Integrarii”, Parlamentul a decis suspendarea sa, pentru o lunga lista de motive, care puteau fi rezumate la expresia „presedinte-jucator”. Celebra coalitie a celor 322 de senatori si deputati a votat suspendarea presedintelui, insa la referendumul de pe 19 mai aproape trei sferturi dintre cei care s-au prezentat la urne au spus NU demiterii lui Basescu. Asa ca presedintele s-a intors la Cotroceni dupa o luna petrecuta aproape numai intr-o campanie electorala ad-hoc, care l-a ajutat sa isi improspateze popularitatea la mijlocul primului mandat.
Acelasi scenariu s-a repetat si in 2012, insa de data aceasta soarta lui Basescu a atarnat de un fir de par. Suspendat din nou de Parlament, presedintele a realizat ca de data aceasta risca sa fie demis de votul popular, astfel ca a facut un apel pentru boicotarea referendumului. A functionat: cu o prezenta sub 50%, referendumul din 29 iulie a fost invalidat. A fost insa o victorie amara pentru Basescu: 87% dintre cei care au venit la vot au spus DA demiterii, adica aproape 7 milioane si jumatate de alegatori – mult mai multi decat cei care il votasera la prezidentialele din 2009.
2012 a fost, de altfel momentul decisiv pentru popularitatea lui Traian Basescu. Inca inainte de al doilea referendum, o iesire publica a presedintelui a reusit sa-i aduca in scurt timp un enorm capital de antipatie populara.
Pe 9 ianuarie 2012, in contextul discutiilor despre noua lege a sanatatii, Basescu l-a atacat pe secretarul de stat Raed Arafat. "Ori trebuie sa plece ministrul, ori secretarul de stat. Cine credeti ca pleaca? Ghici ghicitoarea mea", a declarat presedintele, care in acel moment parea de neinvins: avea un Guvern loial, majoritate in Parlament si se pregatea pentru iesirea din criza. Doar cateva zile mai tarziu, situatia se schimbase: mii de oameni erau in Piata Universitatii, cerand mentinerea in functie a lui Arafat si demisia tuturor celor de la putere. Asa incat in cele din urma ghicitoarea prezidentiala a avut un rezultat nesteptat: a plecat ministrul, a plecat chiar si prim-ministrul, in schimb secretarul de stat a ramas si in ziua de azi.
La fel de memorabile au fost si insultele prezidentiale – unele aducandu-l chiar in fata judecatorilor. Jurnalistul “gaozar”, tiganca imputita sau “mai, pasarica” au alimentat criticile adversarilor presedintelui. Pe de alta parte, chiar si adversarii presedintelui au recunoscut ca insultele acestuia era memorabile. „Cand ma insulta Traian Basescu, avea un farmec”, si-a amintit Victor Ponta in timpul ultimei campanii electorale.
Nimeni nu a facut un bilant complet, dar probabil primul incident de acest gen a avut loc in 2005, la bilantul Politiei. Intrebat de o reportera cum i se pare institutia respectiva, Basescu i-a raspuns prompt "In orice caz, mult mai frumoasa decat tine”. A urmat, in 2006, celebrul comentariu despre jurnalistul„gaozar”, facut dupa ce un ziarist care il intrebase pe presedinte daca in SRI mai sunt cadre ale fostei Securitati. Insulta a dus la un protest de strada al presei, insa Basescu s-a multumit sa raspunda „Cine trage cu urechea isi asuma riscul de a auzi ce nu-i place”.
Urmatorul an a intrat in istoria insultelor prezidentiale pentru „pasarica”” si „tiganca imputita””, doua apelative adresate unei jurnaliste care a incercat sa il filmeze pe seful statului, chiar in ziua primului referendum pentru demiterea sa, in timp ce mergea la cumparaturi. Presedintele a fost reclamat la CNCD, insa si-a cerut scuze si a scapat doar un avertisment. Iar referendumul oricum l-a castigat.
Nu a fost singura vizita a presedintelui la Consiliul pentru Combaterea Discriminarii. Romii, „in mod traditional, traiesc din ce fura"; „"Cum Dumnezeu femeia roma poate tine cinci - sase copii, iar romanca nu poate?” „tiganii cersesc agresiv, au inceput sa fure prin autobuze”, sunt doar cateva dintre declaratiile lui Basescu care le-au dat de lucru celor de la CNCD.
Seful statului nu a avut o relatie armonioasa nici cu premierii care s-au succedat in ultimii zece ani. Singura exceptie: Emil Boc, pe care, dupa cum a recunoscut presedintele, l-a sustinut fara rezerve atat la Guvern, cat si in partid. In schimb, Victor Ponta s-a ales cu apelativul „pisicut” in primul sau an la palatul Victoria, dupa ce inainte de a veni la putere era descris de presedinte drept „pusti imatur si obraznic”. Porecla felina a rezistat de-a lungul timpului; chiar si cu o luna inainte de terminarea mandatului, Basescu a reinviat-o, postand pe Facebook un clip „ca sa vedeti cum e cu pisicutul”. Si asta cu toate ca la un moment dat presedintele si premierul au semnat un pact de prin care se obligau „sa nu foloseasca comparatii din regnul animal”.
Intre timp, Basescu i-a gasit si o alta porecla care a devenit celebra: „Dottore”. Contextul: mutarea Institutului Cultural Roman din subordinea sefului statului in cea a Guvernului, dar si scandalul de plagiat legat de doctoratul lui Ponta. „Cand esti doctor in drept, esti tare. Dottore!”, a spus Basescu la finalul unei conferintei care a facut deliciul presei.
O alta victorie de imagine asupra lui Ponta a fost celebra discutie despre reducerea CAS. Chemati la Cotroceni pentru a discuta despre buget in iulie 2014, premierul si ministrul de finante au parut pusi in incurcatura atunci cand Basescu a inceput sa le puna intrebari despre MTO - Obiectivul bugetar pe termen mediu. Vizibil incantat de faptul ca si-a pus adversarii in dificultate, presedintele s-a grabit sa faca publica inregistrarea.
Nici predecesorii lui Ponta nu au scapat usor. Despre desemnarea lui Mihai Razvan Ungureanu, presedintele a spus ca a fost „o mare eroare”. Cat despre Calin Popescu-Tariceanu, acesta s-a ales cu porecla „Tariceanu, inima zburdalnica”, o aluzie fie la cele cinci casnicii ale fostului prim-ministru, fie la avatarurile sale politice prin diverse partide liberale. Tariceanu a intrat in colimatorul presedintelui inca din primul mandat al acestuia, dupa ce a refuzat sa aiba aceeasi agenda politica ca Basescu. „Aveti fata de european sadea, cu papion”, a fost doar una dintre multele ironii pe care i le-a aruncat presedintele, care a oferit, de altfel si o explicatie a conflictului intre el si premier: „Am crezut ca va fi partenerul meu, dar e partenerul altui grup”. Se intampla in 2006, moment care a marcat si declansarea primului „razboi intre palate”.
Grupul la care se referea presedintele era cel al omului de afaceri Dinu Patriciu, o alta tinta consacrata a presedintelui, atat pentru calitatea sa de „mogul de presa” cat si pentru influenta exercitata asupra liberalilor, aliatii transformati in adversari ai lui Basescu. La inceputul anului 2007 Basescu a prezentat public „biletelul roz”, pe care Patriciu, anchetat in dosarul Petromidia, i l-ar fi dat premierului Tariceanu pentru a-l ruga sa intervina in ancheta.
Ostilitatea dintre Tariceanu si Basescu s-a transformat intr-un conflict deschis in 2009, cu prilejul unuia dintre cele mai faimoase incidente din ultimii zece ani: aparitia filmuletului in care acesta ar fi fost suprins lovind un copil. Clipul a aparut mai intai pe site-ul ziarului „Gardianul”, fiind prezentat ca o inregistrare din timpul campaniei electorale din 2004. Cateva ore mai tarziu, Dinu Patriciu a sustinut la o televiziune ca de fapt Basescu a lovit copilul nu o data, asa cum ar rezulta din clip, ci de doua ori.
Era sau nu filmul adevarat? Basescu a spus ca este modificat pe calculator si l-a acuzat pe Dinu Patriciu ca ar fi in spatele trucarii filmului. Presedintele a primit si un verdict in acest sens de la Institutul National de Expertize Politice, pe care l-a prezentat public iar la final a tras, cu ochii in lacrimi, o concluzie care a devenit celebra: „Sa-ti fie rusine, Dinu Patriciu!”
Basescu nu s-a multumit insa doar cu concluziile si l-a si dat in judecata pe Patriciu. Omul de afaceri i-a intors favoarea si l-a chemat si el la tribunal, pentru calomnie. In final, ambele procese au fost castigate de presedinte, insa justitia nu a confirmat si ca filmul ar fi trucat.
Pe final de mandat, presedintele a intrat in conflict chiar si cu fostul sau partid. In martie 2013, dupa ce la alegerile din PDL candidatul sprijinit neoficial de presedinte, fostul sau consilier Elena Udrea, a pierdut in fata lui Vasile Blaga, Basescu a transmis un mesaj clar: „Adio, PDL!”
Presedintele a promis atunci o alta solutie de dreapta, care in final s-a dovedit a fi PMP, pe care l-a declarat „barcuta abia lansata la apa care se poate transforma intr-un pachebot care poate traversa Atlanticul”. Pentru PDL, presedintele nu a mai avut insa niciodata o vorba buna in ultimul an si jumatate, mai ales de cand partidul s-a aliat cu liberalii, cei despre care Basescu spune ca l-au „umilit groaznic” cu ocazia celor doua suspendari.
“Functia de presedinte a reprezentat pentru mine cea mai mare umilinta a vietii mele.”
Inca din campania electorala, Traian Basescu a aratat ca nu va fi presedinte comod, resemnat cu o pozitie simbolica la Cotroceni. Rolul de „presedinte-jucator” pe care si l-a asumat l-a adus insa in conflict cu toate partidele de-a lungul celor 10 ani si l-a lasat fara nicio sustinere politica semnificativa in afara palatului Cotroceni. Cele doua mandate ale lui Basescu, incepute in mijlocul entuziasmului popular, se incheie astfel tot sub semnul entuziasmului, insa acela de a avea un nou presedinte.
Fotografii:Mediafax Foto, Sorin Lupsa / Administratia prezidentiala Video: Stirile PRO TV